România anului 1945: al Doilea Război Mondial tocmai a luat sfârşit, iar minoritatea germană este livrată aparatului de represiune sovietic. Adolescentul Leo Auberg cade victimă, alături de zecile de mii de conaţionali, deportărilor în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. În recluziune, întregul univers se restrânge la gesturile şi obiectele simple, la foamea de zi cu zi, la prieteniile pe muchie de cuţit.
A-ţi păstra umanitatea în astfel de condiţii înseamnă a te investi sufleteşte în relaţia cu obiectele banale. O lopată de încărcat cărbuni poate deveni hrană pentru suflet şi minte. La fel, leagănul respiraţiei, reglând cadenţa corectă a unei existenţe greu de imaginat - mărturie de o intensitate cutremurătoare a unei drame istorice mult timp ignorate.
După lungi discuţii cu poetul Oskar Pastior (1927-2006) şi cu alţi supravieţuitori ai lagărelor sovietice, Herta Müller a adunat materia epică pe care a contopit-o în acest mare roman apărut la Carl Hanser Verlag în vara lui 2009, cu doar câteva luni înainte de a i se acorda Premiul Nobel. Leagănul respiraţiei apare în 45 de ţări.