Vizuale, cinematografice, cele 11 povestiri despre singurătate, boală şi moarte ce compun volumul îşi plasează cu predilecţie acţiunea în cotidian: cel al oraşului, marcat de însingurare, sau al unei lumi rurale privite cu nostalgie şi cu conştiinţa acută a dispariţiei sale ineluctabile.
Solitari, eroii se caută pe ei înşişi, îl caută pe celălalt, dar cel mai adesea aşteaptă ceva: să vină zorii ca să plece la spital, să se termine o petrecere pentru a regăsi în pat trupul fierbinte al femeii, să primească un SMS sau un telefon de împăcare...
Violenţa, moartea par să pîndească permanent o existenţă fragilă, într-un univers în care prietenia şi erosul pot construi punţi salvatoare între individualităţi. Cu îndrăzneli de limbaj pe care unii le vor considera şocante, prozele din Sfîrşit de sezon sînt din această perspectivă o elocventă ilustrare a sensibilităţii contemporane.