Inghititorul de sabii

După 20 de ani de la primul Război Mondial, se întoarce acasă, bătrân şi sărac, fosta stea a arenelor europene, maestrul Michel supranumit “minunea Gherlaş”. Vine în urbea natală uitată de lume, cu mahalale sărace, şi cu o protipendadă limitată, rapace şi coruptă. Cine să-i înţeleagă arta? Din “cineva” devine - nu un “nimeni”- ci “un nimic”, înjosit, bătaia de joc a concetăţenilor săi limitaţi şi agresivi. Averea lui este doar trecutul ignorat de toţi. Prezentul? Un chin trăit printre gunoaie şi îmbrânceli, alături de alţi doi nefericiți ca şi el: Valentin un circar mai tânăr, echilibrist pe sârmă, celebru şi el cândva prin capitalele Europei, acum bolnav de moarte, şi Orbul, un veteran de război batjocorit de derbedeii oraşului dar şi de autorităţi. Singura lumină este adusă în acest peisaj de Puştiul, un copil orfan, martor tăcut al jocului dement dintre viaţă şi moarte. Faţă în faţă cu acest trio al deznădejdii se află autorităţile civile şi militare, arogante şi patriotarde până la cinism şi crimă. Valentin se sinucide, Michel este umilit, îmbătat cu forţa şi călcat în picioare la o petrecere a ofiţerilor. Fuge! Pe drum este provocat de câteva cătane abrutizate, care cred că batjocoresc povestea cu înghiţitul săbiilor şi îi oferă o baionetă. Ajuns la capătul rezistenţei sufleteşti, fostul rege al arenelor acceptă sacrificiul. Înghite baioneta şi o scoate din gât şiroind de sânge. Se prăbuşeşte sub afişul marilor sale succese de odinioară. Doar copilul, cu toba lui uriaşă, rămâne să ducă în lume povestea acestor destine frânte într-o lume nedreaptă, sfâşiată în duelul dintre extazul succesului şi decăderea tragică, înfrăţită cu umilinţa şi prostia agresivă.