Vezi mai multe„De zece ani, Adèle conduce autobuzul scolar ce aduna copiii din fermele izolate si satele pierdute. Singuratica, iubeste mirosul frunzelor inmuiate de apa lacului, merele cazute, pamantul. Acest tinut al ceturilor este al ei, dar asta n-o stie nimeni. La intorsatura unei fraze, aflam, aproape din greseala, ca ea a fost un baietel. Mai tarziu, mult timp dupa operatie, s-a intors si localnicii nu l-au recunoscut. De unde vine, care sa-i fie secretul? Circula destule zvonuri in acest microcosmos, dar oamenii o lasa in pace. Emmanuelle Pagano stie sa alterneze dialogurile, face sa traiasca peisajul, miresmele si luminile sale, vantul ce lasa urme pana si pe chipurile tinerilor. Adolescentii «trogloditi», cu ei se va gasi Adèle izolata, intr-o pestera, intr-o noapte cu intemperii si revelatii.” (Isabelle Rüf, in Le Temps)
„Ce inseamna sa ai un frate? Asta mi-a lipsit intotdeauna! explica Emmanuelle Pagano despre originile romanului sau. Observam o relatie foarte puternica intre fiul meu si fiica mea, si asta mi-a dat chef de scris. Un pic mai tarziu, am fost contactata de un fost coleg de liceu care facea demersuri pentru schimbarea sexului. Avea nevoie de marturia mea ca sa-si modifice informatiile din cartea de identitate. Ii cunosteam suferinta, insa nu m-am putut impiedica sa-l intreb: «cum e sa ai un vagin la 30 de ani?» Si am hotarat sa-l integrez in poveste.” (La Marseillaise)