Album Manastirile Olteniei. Arta si spiritualitate, editie coordonata de ieromonah Iustin Marchis - Editura Institutul Cultural Roman
Albumul mai este disponibil doar in limba engleza. „Am avut surpriza, extraordinar de placuta, de a vedea felul in care a incheiat Parintele Iustin Marchis aceasta carte. E o Postfata care se numeste Traire, traditie si spiritualitate in Manastirile Olteniei. Nu ne-a mai vorbit despre aceasta pictura. Deja, paginile de pana la Postfata au vorbit despre acest lucru. Au aratat ca exista, au incadrat-o tipologic, au descris-o si au aratat ca reprezinta o culme estetica si artistica. El vorbeste despre viata spirituala din aceste manastiri. Pentru ca, dragii mei, nu uitati, aceste manastiri sunt pentru a atinge un nivel de spiritualitate decat cel care este cotidian, ori in lotul nostru comun. Ele nu sunt acolo ca muzee pictate. Ele sunt ca un instrumentar in vederea imbunatatirii naturii noastre umane, dincolo de scaderile ei. Iar Parintele Marchis asta a facut. Ne-a amintit acest lucru. In sine, cred ca este ceva formidabil legat de acest album, anume faptul ca el contine, la sfarsit, o coda care pune accentul normal.
Este ca un diapazon care are un sunet… laaa… si care la sfarsit il indreapta. E LA! Si asta e LA-ul, faptul ca suntem, in latura noastra buna, niste fapturi estetice, niste fapturi morale. Ceea ce nu trebuie sa uitam este ca exista, pentru fiecare om, posibilitatea de a isi depasi natura umana asa cum este ea, in ceva care este mai inalt decat omenescul, care nu este inca divinul, dar care este undeva intre ele. Si ca omul este un arc incordat.” - Horia-Roman Patapievici „Orice comentariu sau exegetica asupra acestui somptuos si pretios album ar trebui sa debuteze, cred, cu descifrarea imaginii de pe coperta, caci de la intelegerea acesteia incepi sa pricepi intregul demers ”incifrat” al cartii.
Este un fragment din fresca naosului bolnitei manastirii Cozia.
La pagina 78 a albumului avem parte de intreaga scena a Necredintei lui Toma (Duminica Tomii, care se praznueste la o saptamana de la Invierea Domnului). Privind atent compozitia din absida sudica, realizata la 1542-1543, cel mai probabil de zugravi sarbi, descoperi epigraphé-ul care glasuieste astfel: ѾСƐȜАҢЇƐ ѲѺӍӉИӉѺ ( Osezanie Tomnino ), in scriere slavoneasca. Textul nu pare a fi decat in slavona bisericeasca, oarecum strandardizata pentru toate bisericile slave ale timpului, dar si pentru cea romaneasca, chiar daca corect ar fi fost Osjazanie . Traducerea exacta ar fi: Pipairea Tomii . Caci acest ѾСƐȜАҢЇƐ insemneaza pipaire, atingere, sau latinescul tactus .
Apostolul Toma L-a cunoscut pe Dumnezeu prin punerea mainii, prin pipaire, cum dealtfel I-a indemnat si Hristos insusi pe cei prezenti, cind i-a gasit ”inspaimintati si infricosati, crezind ca vad duh”(Luca, 24, 37). Degetul Tomii a atins rana cu carne vie a lui Hristos si, pe aceasta cale kinestetica, s-a incredintat ca Acesta este Viu, ca a Inviat, exact precum ii spuneau ceilalti Apostoli la prima sa Aratare. Mintuitorul ii indeamna: ”pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase asa cum Ma vedeti pe Mine ca am”(Luca, 24, 39). Apoi, ne spune textul evanghelic, ca ”le-a aratat miinile si picioarele”...Scena de la bolnita Coziei este deosebita de ilustrativa si fatisa in acest sens, caci Iisus exact asta face: pozeaza in fata Apostolilor, se face model pentru cele ce spune. Iar Toma se apleaca, si-i atinge coasta.