Amantele trecutului. Ultimii pasi

As putea sa te urasc in toate modurile posibile, si in toate limbile pamantului mi-as dori sa-ti spun ca tot ce simt pentru tine ma „distruge”. As da foc sentimentelor, se poate? Le-as spulbera si as ucide tot ce ai lasat viu in corpul meu. Scanceste pielea, iar tamplele mi-au amortit. Sunt o nebuna imbracata frumos. Nostalgiile imi sunt podoabele trupului. Ce prostie mai e si asta, la naiba! Sa urasc iubirea care infloreste in mine. Sa urasti ca traiesti si ca simti. Ca se schimba corpul si mintea, ca apartii, ca privesti cerul si crezi ca de acolo cineva te iubeste mereu. Inchid ochii, inchin ultima gura din paharul cu vin, imi mangai umarul gol, apoi misc palma spre sanul stang. Il strang tare, nu simt durere si nici chin, ci doar o placere muta. Sub bietul san, bati tu ca un nebun care-si cerseste libertatea.