Antimetafizica

Carui gen de scriere ii apartine forma acestei "aratari literare"? Are aspectul multidisciplinar al unei insolite exegeze poetice interactive, mai exact al unei ample divagatii parabolice, ilustrata abundent cu poemele originale ale autorilor, care izbuteste sa adune intr-un tot unitar specii spectacular departate - dialoguri, reflectii, eseuri, testimonii, ziceri, epistole, maxime, definitii, divagatii, anecdote, sfaturi, memorii si multa, multa poezie excelenta. Important este ca toate la un loc alcatuiesc o "cozerie" intensa si cuceritoare, cu nedisimulat scop formativ, catehetic. Unul dintre autori, cel in varsta, o numeste criptic "demers dialectic implicat in estetic"! iar cel tanar, nici el mai prejos, tine sa-o numeasca "pe cont propriu roman pe viu", in nici un caz laborator de poezie in vitro! Si are dreptate, fiindca, la figurat si in unghi riscat, "Antimetafizica" poate fi socotita mai curand un veritabil roman sui generis, un "policier" al cautarii pe viu a cararii pierdute de poezie ...