Volumul dedicat arhitecturii urbane în Transilvania în perioada interbelică se bazează pe o documentare amplă și un studiu extins al surselor și studiilor existente, reunind informații din surse și domenii diverse, de cele mai multe ori doar punctuale, pentru a contura și prezenta o imagine cuprinzătoare a practicii constructive din zona și perioada studiată.
Cartea prezintă și analizează critic arhitectura urbană în 31 dintre orașele Transilvaniei în perioada interbelică. Au fost identificate și prezentate 170 de construcții și peste 60 dintre arhitecții care au realizat proiectele acestora. Pentru înțelegerea aprofundată a practicii arhitecturii în orașele Transilvaniei interbelice, lucrarea detaliază contextul general în aspectele sale politice, administrative, legislative, sociale și culturale, evidențiind principalele aspecte care au determinat / influențat / condiționat practica arhitecturii. Prezentarea și analiza arhitecturii urbane interoghează în primul rând cine, ce și cum a construit sau care sunt, în ce constau și ce a determinat practicile constructive în Transilvania în perioada interbelică.
Lucrarea urmărește permanent relevarea cât mai multor aspecte diferite ale practicii constructive din perioada și aria de interes și înțelegerea lor în contextul larg al arhitecturii românești interbelice, cu aspectele ei naționale, regionale și particulare și, nu în ultimul rând, moderne. Prin complexitatea și diversitatea informațiilor conținute și prin structura prezentării, volumul se constituie într-o sursă valoroasă pentru cunoașterea arhitecturii, patrimoniului cultural și istoriei locale.