Arnautii au fost un corp de lefegii (mercenari), de origine albaneza, prezenti in ostile celor doua tari romanesti extracarpatice inca din secolul al XVII‑lea, dupa ce Mihai Viteazul a ingaduit asezarea la nord de Dunare a 15. 000 de albanezi.
Numarul si rolul acestora in ansamblul fortelor militare ale celor doua tari a variat, in functie de optiunile domnitorilor, de resursele pe care le aveau la dispozitie, de scopurile propuse etc. Pentru secolul al XVII‑lea, se apreciaza ca arnautii ar fi fost reprezentati de cateva sute de persoane. De altfel, izvoarele mentioneaza ca Petru Schiopul, domnul Moldovei (1574–1577, 1578–1579, 1583–1591) avea o garda de 400 de trabanti si 500 de albanezi.