Asculta cum plang parantezele

   
In noul sau volum de versuri, asculta cum pling parantezele, Nora Iuga si-a dorit sa se exileze intre paranteze drepte, ca un adaos necesar la titlul-propozitie imperativa, pentru ca plinsul din interior sa se faca mai bine auzit.
Suprarealista sau oniric-dadaista, poezia de acum a Norei Iuga este prezentata printr-un fragment din Zenobia lui Gellu Naum, un text pe care poeta si l-a apropriat in asa masura, incit a considerat ca este singurul care ii poate recomanda noul volum.
asculta cum pling parantezele creeaza intr-adevar suspans si da fiori, urmind ca finalul imprevizibil sa adinceasca misterul.
 
„…ce va spun eu e purul adevar, citeodata ma aflu intr-o stare din care vreau sa comunic ceva si atunci pac! vin cuvintele, iar starea aceea, daca ma las furat de ele, se duce dracului si dumneavoastra abia atunci va place fiindca incepeti sa recunoasteti in cuvintele mele ceva bine stiut, pe cind mie, inca de la nastere, mi-a intrat in cap ca am de comunicat lucruri uitate, de undeva unde sensibilitatea mea ar putea intilni marea sensibilitate generala pierduta pe drum, va rog sa ma scuzati ca folosesc cuvintul sensibilitate, imi vine sa pling de necaz stiu ca sinteti culta, mi-ati dovedit-o facindu-mi confidenta ca cititi homane, dar nu de literatura e vorba si nici de cuvinte, putin ma intereseaza si literatura, si cuvintele…” (Gellu Naum, Zenobia)
 
„Sint un enfant prodige la 85 de ani. M-am nascut din conjunctia dintre un ochi de miel si o furculita, asta ca macar sa simtiti, dragii mei, daca tot nu intelegeti ca va iubesc la nebunie cind spuneti: «Merge si asa!», ca si cum v-ar intra pe fereastra marele necunoscut…” (Nora Iuga)