Povestirea de faţă, Beznă sub soare, deşi este relatată într-un plan oarecum alternativ, operaţiunile propriu-zise privind evenimentele declanşate în România în dramaticul decembrie 1989 (expuse sub forma amintirilor), au o desfăşurare succesivă, precedând în timp organizarea atentatului împotriva lui Fidel Castro, iar liantul comun îl constituie implicarea aceloraşi agenţi KGB. Confruntarea sângeroasă a acestora cu echipa comandoului palestinian sau zădărnicirea tentativei de răpire a cadavrelor Ceauşeştilor de pe aeroportul Otopeni de către agenţii chinezi, aflați sub conducerea lui Li Sian, conferă acţiunii dinamism şi suspans, caracteristice romanelor lui Abdullaev. (Dumitru Balan)
Printre personajele închise între copertele romanului Beznă sub soare figurează bunăoară, între alţi actanţi ai istoriei, Gorbaciov, Elţîn, Iliescu, Fidel Castro, Ceauşeştii, generalul (r) Victor Stănculescu – „personaj” care în postfaţă, prezentând publicului român acest roman de excepţie în ipostaza unui lector atent, avizat, recunoaşte că „este plăcut, interesant şi chiar stresant” să scrii despre Beznă sub soare, despre Cinghiz Abdullaev, dar nu mai puţin despre… prezenţa sa într-un text epic.
Cinghiz Abdullaev susţine că a fi scriitor înseamnă înainte de toate a radiografia bolile timpului tău. În acest sens, scriitorul se apropie evident – cel puţin în mintea noastră – de Lermontov şi de personajul său remarcabil, prin care se face epocala redescoperire a motivului dublului în literatură: frământatul Peciorin cel negativist, înverşunat şi genial. (Aura Christi)