...Putini erau prietenii care il intelegeau corect. Unora li se parea ca e prea imaginativ, prea liber in plasmuirile sale, in timp ce materia asezata in pagina suferea, de fapt, de o prea mare observatie jurnaliera. Altora scrisul li se infatisa retoric, prolix, cand de buna seama el este sincopat, liniar si avar. Impletirea de fantastic si vulgar cotidian, de ironie si inocenta, de acid si lirism aparea unora o slabiciune baroca, abstracta in esenta, plicticoasa in desfasurare. Proza lui este insa matematica. Se va vedea. Constructiile sale nu sunt altceva decat jocuri ale volumelor din creatia unui pictor realist. (Mircea Horia Simionescu)