Eugen Giurgiu, prozator romano-canadian, autor torontonian, spirit muzical, animat de o fragilitate seniorala, creeaza personaje de subtirimea foii de tigara. Emigrantii, mai cu seama, sunt scosi pe scena inchiriata pentru o seara: nouveaux riches, perdanti, megalomani, toape, ori, memoriabil prin expresie hilara, vreun militar de cariera:
„- Dar aici, in Canada, cu ce va ocupati? Nu v-au solicitat fortele armate?
- Nu cunosc destul de bine engleza, doamna, sa traiti.“
Observatia e fina; temele - pitoresti; tonul - vag amuzat si impersonal. Poetica lui Eugen Giurgiu, om care isi ingrijeste gradina, este delicat exilica.