Vezi mai multeE meritul Magdei Ursache de a ramane intr-o vesnica alerta intelectuala, gata sa surprinda cu sensibilitate si umor binele- dar, e drept, mai ales raul- din tot "ce misca" in aceasta ciudata fauna. De altfel, autoarea, perfect constienta de posibile acuze, se autocaracterizeaza la modul cel mai lucid cu putinta: "Sunt o incapatanata, o perseverenta, o persistenta. Starui sa-l trezesc pe uituc si asta pentru ca maladia postsocialista cea mai grava e uitarea generalizata".[...]
„Ma aflu deliberat pe granita eseuroman, asa este: scriu texte de frontiera. Si da: eseista e dublata (se dedubleaza?] de povestasa. Poate ca eseul si fictia se opun. Nu si pentru mine. Eu nu gasesc ca proza e opusa diametral eseului. Mai mult inca: poezia ia cate ceva din eseu (si ma gandesc la Mircea Ivanescu); Viata si opiniile lui Zacharias Lichter a lui Matei Calinescu mi se pare, ca sa zic asa, un „roman eseistic”. Cat despre I. L. Caragiale, o, e dramaturgul cel mai... impur: nu-i mai intai si mai intai sociolog? Patimile dupa Pitesti e un docu-roman, ctiune simulata: e si nu e autorul Goma personajul principal. (Magda Ursache)