Daca Shakespeare a fost multa vreme „contemporanul nostru“, George Banu il considera pe Cehov „aproapele nostru“ si ii exploreaza atent teatrul aflat la inaltimea omului fara aventuri extreme. Putem urmari drumul lui Cehov, prozator inspirat, spre teatrul asimilat la inceput unui divertisment inteligent, pentru a descoperi apoi o capodopera uitata, La drumul mare, si a vizita textele inaugurale. Voiaj intr-o lume ce se descopera progresiv.
Originalitatea acestui eseu provine din perspectiva panoramica adoptata pentru a explora teritoriul tetralogiei cehoviene si unitatea sa poetica. Relatia cu fantasticul si problema copilului mort, opozitia intre inutil si util, raportul cu religia, ca si examenul precursor al incomunicabilitatii, izolarea spatiilor si conflictul generatiilor, dialectica intre istorie, psihologie si parabola – iata cateva din motivele cehoviene subtil intuite aici.
George Banu se constituie in ghid sedus, ce dezvaluie atent secretele unui teatru care si azi ne ramane... „aproape“. Eseu-marturie, concluzie a unei biografii plasate sub semnul iubirii de Cehov.