Cel din urma Armas este mai interesant din perspectiva faptului ca prezinta o cronica romantata a epocii. Aflam asadar informatii semnificative despre Junimea în care apar personaje ca Titu Maiorescu, I.L. Caragiale si Rosetti si altii, infatisate cititorului într-o maniera interesanta si putin diferita de ceea cu ce este obisnuit acesta.
Actiunea romanului este plasata între anii 1874-1878 când tara este surprina într-o perioada de schimbare, în care oamenii au alte preocupari iar viata de la tara nu mai avea un avânt deosebit pentru acestia. Cei mai multi reprezentanti ai clasei sociale ilustrata în roman sunt oameni cu averi mari si cu legaturi întinse, obisnuiti înca din copilarie cu gândul ca au dreptul sa faca tot ceea ce îsi doresc, ca totul le este permis si ca toate li se iarta; ei savârsesc multe lucruri din daratnicie, doar ca sa arate ca pot sa faca chiar si daca nu doresc. Deoarece nu au însa adevarate greutati reprezentantii lumii burgheze, asa cum sunt vazuti de Slavici, încep sa nascoceasca unele lucruri pentru a-si face viata mai interesanta sau sunt preocupati de problemele altora pe care le discuta în adevarate polemici. Se observa de altfel ca scriitorul priveste aceasta lume cu un oarecare dezgust si o prezinta mai mult în partile ei întunecoase.
Personajele apar în roman oarecum încetosate, ele nu stiu niciodata sigur ce vor, oscileaza de la o un gând la altul, de la o traire la alta, uneori pun mai presus de orice iubirea, alteori intelectul. Existenta lor se risipeste oarecum pe parcursul romanului, Iorgu îl ucide pe Emil într-o lupte de orgolii, fiecare considerând ca face ceea ce este mai bine pentru Alina, ca în final Iorgu Armas sa fie gasit mort într-o parte a padurii din mosia sa. El este surprins în degradare, într-o permanenta cadere, nu mai are principii în care sa creada, educatia primita este doborâta de viata traita cu usurinta printre oameni care au alte prioritati decât întemeierea unui camin.
Slavici surprinde momente cu adevarat tragice din existenta eroilor sai, reuseste sa patrunda în psihicul lor si sa le sondeze trairile. Însusirea esentiala a scriitorului este de a analiza iubirea, dragostea în mediul rural mai ales, acolo unde oamenii sunt mai proaspeti, mai nepatati de pacatele orasului , mai putin predispusi parca la aventuri efemere, „Dar Slavici nu are simtul vietii orasenesti de dincoace, pe care in fond o dispretuieste, necum vreo cunoastere a clasei boieresti. Viata burgheza însasi e înfatisata vulgar, de fapt cam în chipul cum o va întelege si Delavrancea în scrierile începatoare”. ( George Calinescu)
În Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent G. Calinescu face observatia ca în Cel din urma Armas Slavici a vrut sa se ocupe, ca si în Mara de formarea unei familii din clasa biereasca din România Veche. Daca în Mara avem familia Natl - Persida, aici avem de-a face cu cea a lui Iorgu si a Zoei. Diferenta este evidenta prin chiar mentalitatile si trairile omului de la tara în opozitie cu cel de la oras.