Fiecare om este o enigmă pentru celălalt ca şi pentru sine însuşi, datorită naturii şi esenţei sale deosebite, existând un mare spaţiu intermediar între natura omenească în general şi natura particulară, diferită a fiecărui om.
În cadrul tipurilor de bază avem o varietate şi o diferenţiere atât de pronunţată între oameni, încât putem spune, fără să greşim, că enigma propriu-zisă a existenţei se exprimă în dispoziţiile fundamentale particulare ale fiinţei umane, în ceea ce se numeşte temperament.
Şi dacă vrem să pătrundem misterul temperamentelor, trebuie să ne punem aceste două întrebări: În ce măsură ne vorbeşte temperamentul despre conţinutul general al naturii umane? Ce relevă el din sâmburele fiinţei umane, din fiinţa lăuntrică a omului?