Cercetarea 6: Elemente ale unei clarificări fenomenologice a cunoaşterii
„Un intelect care s-ar lăsa condus de alte legi decât legile logicii pure ar fi un intelect fără intelect. Daca definim intelectul, prin opoziţie cu sensibilitatea, ca facultate a actelor categoriale şi, pe lângă aceasta, ca facultate a exprimării şi semnificării ce se orientează în funcţie de aceste acte, devenind astfel «corecte», atunci legile generale înte¬meiate pe speciile acestor acte constituie esenţa definitorie a inte¬lectului. Poate că alte fiinţe privesc către alte «lumi», poate că sunt dotate cu alte «facultăţi» decât noi. Însă, dacă sunt fiinţe ce au în genere o viaţă psihică şi trăiri intenţionale cu toate diferenţele aflate aici în discuţie între percepţie şi imaginaţie, între intuiţia simplă şi categorială, între semnificare şi intuire, între cunoaşterea adecvată şi inadecvată, atunci ele au deopotrivă sensibilitate şi intelect şi «se supun» legilor acestora.“ (Edmund HUSSERL)