Nimic nu rămâne îngropat pentru totdeauna...
După ce şi-a găsit refugiu într-un liniştit sătuc din Norfolk, Dr. David Hunter spera că şi-a încheiat, în sfârşit, socotelile cu trecutul. Asta până când poliţia a descoperit ceea ce mai rămăsese din prietena lui, Sally Palmer...
Pe vremuri, era un strălucit antropolog medico-legist, obişnuit cu moartea în ipostazele sale cele mai înspăimântătoare. Dar, într-o zi, moartea s-a apropiat prea mult de el, răpindu-i ce avea mai scump pe lume: soţia şi fiica. „Deghizat" într-un simplu doctor de ţară, David Hunter vrea să înceapă o nouă viaţă în Manham, un sat izolat de civilizaţie, în mijlocul mlaştinilor şi al câmpiilor nesfârşite. Însă, când trupul îngrozitor de mutilat al unei femei e găsit într-o pădure din apropiere, trecutul dureros revine la suprafaţă. Implicat în ancheta poliţiei şi silit, astfel, să-şi reia vechea meserie, Hunter devine el însuşi suspect când un al doilea trup ciopârţit de femeie e descoperit în mlaştini. Micuţa comunitate sătească, odinioară paşnică şi armonioasă, e dezbinată de valuri de teroare şi de suspiciune, mai ales când devine evident faptul că ucigaşul e unul de-ai lor...
Original şi cutremurător, un amestec de suspans şi cruzime naturalistă, romanul Chimia morţii deschide seria dedicată doctorului David Hunter, din care mai fac parte alte trei cărţi.
Manham, un sat liniştit din Anglia, cu un peisaj măturat de ploi, plin de zone mlăştinoase şi de bălţi; o comunitate restrânsă, ce îşi duce viaţa într-un ritm molcom, departe de agitaţia oraşului. Acesta este fundalul pe care încep să se petreacă niște crime oribile... Sătenii, până atunci încremeniţi în timp, lipsiţi parcă de orice reper al lumii moderne, sunt smulşi din aparenta lor bonomie şi devin, treptat, nişte fiare în căutarea nu atât a vinovatului, cât a unui ţap ispăşitor.
În acest context nefericit, dorinţa de anonimat a tânărului doctor David Hunter, sosit în sat de doar trei ani, din agitata Londră, cu scopul de a-şi găsi liniştea şi de a se îngropa într-o muncă de rutină, se spulberă.
„Corpul uman începe să se descompună la patru minute după moarte. Corpul, cândva un recipient care încapsula viaţa, trece acum prin metamorfoza sa finală. Începe să se autodevoreze. Celulele se dezintegrează dinăuntru în afară. Ţesutul se lichefiază, apoi intră în stare gazoasă. Lipsit de viaţă, corpul devine, impasibil, un festin pentru alte organisme. Mai întâi pentru bacterii, apoi pentru insecte. Muşte. Îşi depun ouăle, care, apoi, eclozează. Larvele se hrănesc cu amestecul bogat în nutrienţi, apoi migrează. Părăsesc corpul într-un mod disciplinat, urmând una după alta, într-o procesiune ordonată care se îndreaptă mereu spre sud. Spre sud-est sau sud-vest câteodată, dar niciodată spre nord. Nimeni nu ştie de ce." (Chimia morţii)
„Foarte personal... un roman peste media genului, cu un protagonist convingător, o intrigă extrem de captivantă şi o doză impresionantă de informaţii... morbide". -- The Observer
„E înspăimântător de ţi se face părul măciucă, dar şi emoţionant şi plin de tandreţe... te prinde chiar de la prima pagină." -- Indepedent on Sunday