În Comunism inc.: Istorii despre o lume care a fost, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir explorează zona de umbră constituită de „emigraţia interioară/exilul intern“ din România comunistă. Este vorba de acel segment intelectual care, în cele două decenii dintre 1944 şi 1964, a refuzat să accepte dictatul Partidului Muncitoresc Român, ducând mai departe tradiţia libertăţii şi pluralismului.
Volumul propune o imagine în oglindă, prin contrapunerea celor două ipostaze care ilustrează condiţia intelectuală sub comunism: pe de o parte, participarea entuziastă şi complicitatea cu crima şi represiunea; pe de altă parte, asumarea demnităţii ca modalitate de reafirmare a umanismului şi pluralismului.
Comunism inc. este o suită de portrete ce redă complexitatea morală şi intelectuală a deceniilor în care se naşte Republica Populară Română. Ea este, simultan, o meditaţie despre turpitudinea intelectuală, dar şi un omagiu adus celor care, în tăcerea exilului sau a emigraţiei interne, au scris cu gândul la un viitor al libertăţii.
„Perioada imediat următoare abdicării forţate a regelui Mihai I s-a înscris în memoria colectivă a societăţii româneşti interbelice sub semnul traumei, căreia sintagma inspirată a lui Marin Preda, «obsedantul deceniu», îi va sublinia dimensiunea spectrală. În anii săi de pionierat, regimul comunist a însemnat instaurarea un climat al violenţei ca politică de stat concomitent cu construcţia unui nou cadru social unde nimic nu rămâne neschimbat, de la discurs la gesticulaţie, de la reflecţie la conduite, pe fondul suprimării tuturor libertăţilor proprii societăţilor democratice. Cartea de faţă are în vedere în special cea de-a doua perioadă, care realizează tranziţia şi dinamica ei convulsivă.
Am pornit de la premisa că nici un document nu este atât de relevant ca literatura, înţelegând prin aceasta şi critica literară, pentru a investiga perioada de tranziţie de la o societate liberală cu toate derapajele ei, cum a fost societatea interbelică, la societatea comunistă proiectată de ingineriile sociale staliniste.“ (Angelo MITCHIEVICI)
„Eseurile de faţă sunt organizate în forma unui triptic. Fiecare dintre etajele acestea corespunde unui segment temporal şi de sensibilitate. Intenţia autorului a fost aceea de a oferi cititorului un montaj cinematografic, capabil să recupereze vocile unui timp trecut, cel dintre 1947 şi 1964, dar şi timbrul propriei sale subiectivităţi, asumate ca atare.
«Tablouri dintr-o expoziţie» poate fi citit asemenea unui film documentar. Arheologia intelectuală pe care se întemeiază aduce la lumină obiectele ce locuiesc acest trecut. Povestea lor este o poveste despre laşitate, dar şi despre demnitatea celor care nu aderă. Este istoria României comuniste – pe temeliile ei se aşază România de după 20 mai 1990, cea care alege, în contra onoarei şi curajului, mediocritatea compromisului.“ (Ioan STANOMIR)