„Cand vechiul meu prieten Agoston Hugo m-a intrebat daca n-as vrea sa traduc volumul sau de convorbiri cu Marko Bela, am avut un moment de ezitare. Iar politica, mi-am zis, un prim-plan cu un om politic, vorbe frumoase, poncife, sunt satul de treburi dintr-astea. Iar de politica de la noi, fie ea de orice culoare. - Sunt satul pana-n gat. In clipa urmatoare m-am gandit insa ca eu pe Marko Bela il cunosc de mult, inca de pe vremea cand era un poet. Pe care - prima data in 1989 - eu l-am tradus in romaneste. As fi curios, mi-am zis, cum se transforma un suprarealist romantic - asa il catalogasem eu in sinea mea pe poet - intr-un politician, lider al unei comunitati, senator, viceprim-ministru, un om al faptei si al deciziilor care nu privesc numai propria persoana. Cartea aceasta mi-a oferit - si ii va oferi cititorului - un raspuns. Dar nu numai atat. De-a lungul celor 22 de capitole ale acestei lungi convorbiri desfasurate intre 15 aprilie si 19 octombrie 2005 se contureaza imaginea, adeseori insolita, vazuta dintr-un alt unghi decat cel cu care, poate, ne-am prea obisnuit, a unei Romanii in plina transformare (evit cuvantul «tranzitie»), a unei tari care uneori nici nu ne dam seama prin cate a trecut din 1989 incoace. Si asta nu ca s-ar urmari crearea unei anumite imagini, nu ca s-ar «povesti» intamplari cu talc. Pur si simplu, ea rezulta din intrebari si raspunsuri vizand fapte biografice, fapte artistice, fapte politice, unde si anecdota, si teoria isi au locul lor. Un parcurs unde destinul unei persoane se intretese cu acela al unei comunitati si al unei tari. Ceea ce mi se pare cu totul remarcabil la aceasta carte e ca nici o clipa oficialul, demnitarul nu-l pune in umbra pe om. Politicianul de azi nu-l pune in umbra pe poetul de ieri si, imi place sa cred, de totdeauna. In fond, rolurile pot si coexista; important e sa nu le confunzi.“ - Paul Drumaru, Bucuresti, 29 octombrie 2006
„Marko Bela este un cunoscut si valoros poet si eseist de limba maghiara din Romania.
De mai bine de 15 ani, profilul lui literar a fost umbrit de mult mai proeminenta prezenta pe scena publica a omului politic Marko Bela. Sunt riscurile inerente alegerii, intotdeauna dureroase, probabil, a unei cariere politice de catre un om al scrisului.
Marko Bela a intrat in politica imediat dupa Revolutia din decembrie, ca membru fondator al partidului maghiarilor din Romania (UDMR).
De atunci, a indeplinit numeroase functii, printre care cea de vicepresedinte al organizatiei judetene Mures a UDMR, senator de Mures, membru in Comisia pentru Cultura si Educatie a Senatului, presedinte al grupului UDMR din senat, membru in Comisiile de Politica Externa si Educatie ale Senatului, presedinte al UDMR (ales in 1993 reales in 1995, 1999 si 2003), iar din 2004 viceprim-ministru al Guvernului Romaniei, responsabil cu problemele educatiei, culturii si integrarii europene.
Si volumul de fata tot aceasta latura a personalitatii lui Marko Bela o va revela cu precadere. Azi poetii intereseaza mai putin ca politicienii. Si e bine ca lucrurile stau asa.
Ca si politicianul poet, trebuie sa fim convinsi ca intr-o Europa multiculturala, multietnica, mereu amenintata de conflicte, in care ne vom asuma curand responsabilitati si vom face fata unor provocari, singura noastra sansa este reconcilierea. Si pentru ca reconcilierea sa fie doar in sens ironic, o «condamnare», prima ei conditie, indispensabila si de neeludat este cunoasterea reciproca dintre cei doi parteneri de dialog.
Fara aceasta cunoastere, dialogul, nu rareori dificil, risca sa devina conflictual, din vina ambelor parti si fara folos pentru nici una dintre ele.
Este principala ratiune pentru care colectia Actual este onorata sa gazduiasca dialogul de fata, intre doi intelectuali de frunte ai etniei maghiare din Romania, pe probleme care ne privesc pe noi toti.“ - Doina Jela