Adevarat "cosmopolit al misterului", contele de Saint-Germain, a fost un aristocrat de origine necunoscuta din secolul al XVIII-lea. Dispunea de o mare avere si frecventa cercuri sociale inalte. Era renumit pentru arta cu care conversa si un muzician priceput. Sugera ca avea o varsta de ordinul secolelor si ca stapanea procesul fabricarii diamantelor. Nu manca niciodata in public, era ambidextru si, in masura in care se putea cunoaste acest lucru, traia intr-un celibat desavarsit.
A servit ca diplomat secret intre Franta si Anglia si este posibil sa fi jucat un rol important in francmasonerie. A fost prieten intim cu Maria Antoaneta, Ecaterina cea Mare, Voltaire, Rousseau, Mesmer si Casanova. S-a ocupat printre altele cu tehnologia materialelor si textilelor ca si cu alchimia, la fel ca multi intelectuali ai vremii, cum ar fi Isaac Newton. Acestea sunt fapte istorice stabilite, documentate cu ajutorul importantei colectii de relatari contemporane din aceasta carte.
Mai putin intelese sunt unele dintre povestile bizare care au circulat despre contele cel amagitor: arata intotdeauna cam de patruzeci de ani, aparea din cand in cand pe neasteptate dupa moartea sa oficiala (pe 27 februarie 1784), facea profetii exacte, lipsite de ambiguitate, putea sa transmute materia si sa se teleporteze spontan in locuri indepartate. Teosofii l-au considerat pe Saint-Germain drept unul dintre nemuritorii ascunsi care manipuleaza istoria. In secolul al XX-lea, diferite miscari pseudo-spirituale l-au ridicat la statutul de semizeu, de "Maestru inaltat".
Exista probabil o explicatie rezonabila pentru unele dintre anomaliile din povestire. Multe dintre memoriile lui Saint-Germain au fost scrise la ani distanta de la evenimente si, fara indoiala, infrumusetate in momentul in care au fost redate. El a fost in legatura cu mai multi aristocrati cu nume similare, ceea ar putea explica zvonurile referitoare la ubicuitate. De asemenea, contele a fost tinta unor comentarii ironice. Voltaire spune cu sarcasm ca Saint-Germain este "un om care stie totul si nu moare niciodata", expresie pe care unii au luat-o, din nefericire, literal. (Este de presupus ca Voltaire a vrut sa spuna ca era imposibil sa fie facut sa taca!). Un comedian parizian contemporan pe nume Gower avea un intermezzo popular in care contele spunea povesti si mai extravagante, inclusiv ca l-a sfatuit pe Iisus si este posibil ca unele dintre aceste gaguri sa se fi amestecat in memoria populara cu povestile exagerate care circulau deja pe seama acestuia. Apoi sunt impostorii. In 1760, in timpul unei calatorii in Elvetia, Casanova a pretins ca este contele. Aleister Crowley a flirtat cu ideea de a se deghiza in Saint-Germain.
Asadar, Saint-Germain a fost un calator in timp? Un vampir? Un agent secret al iluminatilor? Sau o farsa perpetuata de o serie irelevanta de sarlatani? Aceasta carte este prima lui biografie, o incercare de a pune in discutie destinul acestui personaj misterios.