Copiii Frasinului și ai Ulmului. O istorie a vikingilor – de la artă și cultură la politică și cosmologie
Epoca vikingilor – de la 750 la 1050 e.n. – a cunoscut o expansiune fără precedent a popoarelor scandinave în lumea largă. Comercianți, exploratori, coloniști, ei au cutreierat din estul Americii de Nord până în stepa asiatică. Însă, timp de secole, vikingii au fost văzuți prin ochii altora în mod distorsionat, din nevoia de a satisface gusturile clericilor medievali și a dramaturgilor elisabetani, a imperialiștilor victorieni, a naziștilor și a multor altora. Niciunul dintre aceste aspecte nu a descris în mod real nici pe vikingi, nici bogăția și rafinamentul culturii lor.
Pe baza celor mai recente dovezi arheologice, Copiii Frasinului și ai Ulmului spune povestea adevărată și obiectivă a vikingilor: politica lor, cosmologia și religia lor, lumea lor materială. Vikingii au exportat idei, tehnologii, credințe și practici noi în ținuturile pe care le-au descoperit și la popoarele pe care le-au întâlnit, în tot acest proces fiind ei înșiși transformați. De la Eirík Bloodaxe, care a luptat pentru crearea unui regat, la Gudrid Thorbjarnardóttir, femeia care a călătorit cel mai mult în lume, acest volum descrie clar istoria vikingilor și a timpului lor.
Neil Price ne conduce în interiorul minții și al lumii spiritelor nordice pentru a-i prezenta pe vikingi uimitor de diferiți stereotipului violenței maritime, așa cum sunt considerați. Autorul, după zeci de ani de studiu și analiză, a încerca să-i vadă pe vikingi așa cum s-au văzut ei înșiși – descendenți ai primului cuplu, copii ai Frasinului și ai Ulmului.
„Toată lumea crede că îi cunoaște pe vikingi, dar această carte magică a lui Neil Price îi pune într-o lumină cu totul nouă. Cu siguranță, există numeroase incursiuni și bătălii, dar spiritul vikingilor este captat mai ales de titlul unui capitol: «Întâlnirea cu Ceilalți». Explorând totul, de la poezie la lenjerie, Price îi face pe scandinavi să pară sofisticați, cruzi și mereu surprinzători. Și pe măsură ce cercetarea surselor avansează, el aduce la viață o lume nu doar a schimbărilor climatice, a abuzurilor sexuale și a crimelor ritualice, ci și a versurilor rafinate și a ritualurilor de înmormântare ciudate. Savant, colorat și adesea remarcabil de amuzant, aceasta reprezintă o istorie în cel mai autentic mod, o fereastră bogat decorată către o lume foarte ciudată.” (Gerard DeGroot, Times și Dominic Sandbrook, Sunday Times)
„Lectura cărții arheologului Neil Price seamănă puțin cu o călătorie în timp – și cine, în 2020, nu s-a simțit tentat să se piardă într-o altă epocă? Price realizează această performanță cu o acumulare de detalii senzoriale, împreună cu o abordare argumentată, dar în glumă, pentru a evoca lumile interioare ale oamenilor a căror cosmologie, pentru novici, este total diferită de a noastră. Nu în ultimul rând, realizarea lui Price constă în salvarea istoriei vikingilor din strânsoarea supremației albe care pretinde că se trage din aceștia. El nu face acest lucru afirmând vreun fel de superioritate morală pentru vikingi – a lor era o societate brutală care practica sacrificiul uman și sclavia, așa cum Price arată foarte clar –, ci redându-le specificitatea bogată și ciudată. Ca navigatori care au călătorit și au făcut comerț pe scară largă, vikingii erau, aproape prin negare, multietnici. «Nu a existat niciodată o linie de sânge „pur nordică”, iar oamenii vremii ar fi fost derutați de această noțiune», scrie Price. Cartea este plină de astfel de perspective, dar ceea ce mi s-a rămas în minte sunt descrierile lui Price despre o lume îndrăgostită de frumusețe. Suprafețele, inclusiv cele ale corpului, erau decorate complex, sculptate cu inscripții runice și imagini minuscule. (Vikingii nu par să fi fost fiarele neîngrijite ale legendei culturii pop – dovezile arheologice sunt incontestabile, dintre toate, pieptenii.) Îmi voi aminti mult timp de evocarea lui Price a foițelor subțiri de aur, ștanțate cu imagini ale unor ființe din altă lume, care împodobeau sălile mari în care vizitatorii beau și se luptau și recitau poezii. Lumina focului ar fi animat acele imagini statice. Price a făcut ceva similar aici.” (Margaret Talbot, New Yorker)