Ce citesti acum,
p-aceasta hartie,
se-ntampla demult
n-aveam de ales
insa era cam naspa
aoleu, ce des!
Doar doamna voia -
of, asa sa fie!
De faceam prostii:
„Intra in dulap!’’
In lipsa de aer,
ce puteam eu face?
Ma gandeam umil
la cuvantul „pace’’!
Oare aia
era chiar un satrap?
Uneori spargeam
vase de cristal,
din cioburi, aracet
ele re-nviau
apoi le priveam,
fiind sentimental.
Rasplata era:
„Fata la perete!’’
Sa fiu mare,
sa-i ard ochii imi venea
tot ce-a fost atunci,
poti uita, baiete?