Filosofii grecilor (si nu numai ai grecilor si nu doar filosofii) vor fi beneficiat de o "viata" de dupa moarte, dar murind mereu si altfel, mereu altfel, in functie de timp, de loc, de raportare. Totul, se intelege, in spatiul imaginarului, fara de constrangeri si rigori, sau cu alte rigori decat acelea ale "realului".
Nu intotdeauna "mortile" imaginare sunt pe masura staturii filosofilor si cel mai adesea sunt fluctuante, urmand imprevizibile "traiectorii". Nu o data, "rele" (rauvoitoare), abia isi mascheaza morala (eterna) a lui: "Una spui, alta faci". Cele "bune" (binevoitoare) aduc insa cu hagiografia, ceea ce este firesc. De altminteri, ca si in situatia cealalta, pentru ca problema este de reprezentare si de interpretare, iar nu de descriere sau redescriere. In imaginar nu se intampla o oglindire ori o reproducere a celuilalt plan, ci o recreare cand nu o luare a lucrurilor de la inceput.