Cum sa traim impreuna

„În lecţia inaugurală a acestei catedre a fost postula­tă posibilitatea de a lega cercetarea de imaginarul cer­cetătorului. Am dorit, anul acesta, să explorăm un anumit imaginar: nu toate formele «traiului‑împreu­nă» (societăţi, falanstere, familii, cupluri), ci mai ales «traiul‑împreună» al unor grupuri foarte restrânse, în care coabitarea nu exclude libertatea individuală; in­spirându‑ne din anumite modele religioase, mai ales atonite, am numit acest imaginar fantasmă de idiorit­mie. Multe dintre materialele care au servit acestui curs au fost aşadar împrumutate din monahismul ori­ental, dar corpusul propriu‑zis a rămas totuşi literar. Acest corpus a reunit (într‑un mod evident arbitrar) câteva opere documentare sau romaneşti, în care viaţa cotidiană a subiectului sau a grupului este legată de un spaţiu tipic: camera solitară (Sechestrata din Poitiers); vizuina (Robinson Crusoe); deşertul (Istoria Lausiacă); hotelul/sanatoriul (Muntele vrăjit); clădirea burgheză (Pot‑Bouille).”