Vezi mai multeDe la Joachim du Bellay la Marguerite Duras, unii dintre cei mai mari scriitori au cunoscut momente de slăbiciune şi au ratat unele dintre operele lor. Intrigi aberante, personaje lipsite de consistenţă, stil bombastic şi versuri şchioape - aceste texte nu fac decât să consterneze cititorul.
Cum de s-a ajuns aici? A încerca să răspunzi la această întrebare conduce la o interogaţie, cu ajutorul psihanalizei, asupra misterelor actului creator. Dacă opera perfectă, izolată în plenitudinea sa, nu prea are ce oferi reflecţiei critice, opera ratată, prin chiar eşecul ei, dezvăluie unele mecanisme ale geniului.
Având grijă să fie constructiv şi să extragă toate consecinţele din ipotezele sale teoretice, acest eseu propune ameliorări concrete. Schimbări ale formei, variaţii ale intrigii, deplasări ale personajelor dintr-o operă în alta, toate acestea permit, între visul perfecţiunii şi delirul rescrierii, să ne imaginăm ceea ce ar fi putut fi aceste opere în lumi literare diferite.