…îndrăznesc să afirm că pictura Danei Constantin poate fi privită (și) ca o strategie de recuperare a unei picturi „pure” (să nu uităm ca arta abstractă, ca „proiect al purității”, a privilegiat mereu pictura) dincolo de mode și urgențe, care rămân, inevitabil, între paranteze. Ea poate fi și un răspuns la întrebarea lansată în 2010 de Hans Belting (în cartea sa Looking through Duchamp’s Door): „de ce există arta, dacă nu pentru a fi privită”? înainte de a adăuga „ce înseamnă a vedea, când arta se distanțează de reprezentarea picturală însăși? Voi încheia evocându-l din nou pe Paul Valéry, care, în textul său despre Berthe Morisot, amintea „l’abstraction de l’artiste”, unde „la couleur lui parle couleur, et il répond à la couleur par la couleur”. Cred că Dana Constantin a ajuns la acest tip de abstracție prin și pentru culoare, ce-i vorbește și căreia îi răspunde prin compozițiile cromatice devenite pre-text și substanțăprimordială a aventurii sale picturale. Pe urmele lui Valéry, care definea dimensiunea existențială a lui Morisot prin „ses grands yeux”, de o atenție extraordinară la funcția de act perpetuu al privirii, voi afirma, la rândul meu, că ochii, la fel de mari, ai Danei continuă să privească concentrat realitatea pe care o vede, pentru a identifica esența dincolo de aparență. Sau, pentru a-l cita din nou pe poet: „o magică vedere/ emisie de ochi/ vremelnică ședere/ a marelui deochi” (Ștefan Augustin Doinaș). Ruxandra Demetrescu
Editie bilingva, Romana - Engleza