Nathalie e tânără, are o slujbă bună într-o firmă și este căsătorită cu bărbatul vieţii sale. Numai că, într-o bună zi, el își pierde viaţa într-un accident. Şi totul se schimbă. Femeia se refugiază în muncă extenuantă. Până când destinul îi pregătește ceva. Omul care îi poate reda pofta de viaţă se află chiar lângă ea. Nu trebuie decât să-l vadă și să-și deschidă inima.
„Dacă va comanda o ceaşcă de cafea decofeinizată, mă ridic de la masă şi plec. Nu ai dreptul să bei o ceaşcă de cafea decofeinizată la genul acesta de întâlniri. Este cea mai puţin convivială băutură din câte există. Nici ceaiul nu este mai bun. Abia ne-am întâlnit şi ne instalăm deja într-un cocon moale. Simţi că ne vom petrece după-amiezile de duminică uitându-ne la televizor. Sau, mai rău, la socri. […] În cele din urmă şi-a spus că un suc ar fi în regulă. Da, un suc e simpatic. Convivial şi deloc agresiv. Ar arăta că fata este blândă şi echilibrată. Dar ce fel de suc? Mai bine te fereşti de cele clasice: de evitat sucul de mere sau de portocale. Trebuie să fii puţintel original fără să fii excentric. Sucul de papaya sau de guava, te ia cu fiori. Nu, cel mai bine ar fi să aleagă ceva între ele, bunăoară sucul de caise. Asta e. Sucul de caise este perfect. Dacă alege sucul de caise, o iau de nevastă, a gândit François. […]
– Am să iau… Un suc de caise, a răspuns Nathalie.
A privit-o ca pe o efracţie a realităţii.“