Povestirile SF din acest volum vorbesc la fel de bine despre Timişoara ca şi despre lumea de azi. Zic „despre Timişoara”…
Cornel Ungureanu
Povestirea Haustori, este momentul de culminație al anticipației lui Lucian Ionică. Regăsim aici, împlinite, proprietăți durabile ale scrisului său: coerența subiectului (cu aceeași tendință de a remodela fantasticul într-un tipar „plat”, natural), calmul discret-tensionat al relatării, o bună priză a amănuntelor semnificative, simț al psiho-logiilor, construcție epică impecabilă. O anticipație sigură de sine, cu pas lent și privirea senină. Un licăr uimit, un frison reținut, fascinație și neliniște – reacții normale și sentimente normale însoțesc oroarea rafinat-cotropitoare a unei stranii simbioze realizate experimental între om și lumea vegetală. Imaginea respiră un aer de poezie suprarealistă.
Mircea Opriță