Și în istoria noastră, marginalizarea femeii s-a practicat încă de pe vremea primilor cronicari, care doar pe alocuri aduc aminte de mamele, soţiile, fiicele sau/şi amantele domnitorilor români, în rest personajul principal este bărbatul.
Puţini istorici şi specialişti s-au aplecat asupra cercetării “eternului feminin” din istoria noastră.
Sunt nenumărate cazuri în care "Doamnele" şi-au asumat efectiv conducerea Ţărilor Româneşti în momentele tulburi ale istoriei. Vom aminti aici doar pe Doamna Mara a lui Mircea cel Bătrân, Elena Brancovič, soţia lui Petru Rareş, Chiajna-Mirceoaia, fiica lui Petru Rareş, soţie a lui Mircea Ciobanul, Ecaterina Salvaresso, soţia lui Alexandru II Mircea şi Elisabeta Csomortany, soţia lui Ieremia Movilă.
Veţi descoperi destine tragice, precum cele ale Teodorei (fiica lui Basarab cel Mare), soţia lui Ioan Alexandru Asan, soţiile lui Vlad Ţepeş, Maria Asanina, soţia lui Ştefan cel Mare, Olena Voloşanca, fiica lui Ştefan cel Mare, Doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul, Marica Brâncoveanu, soţia lui Constantin Brâncoveanu, Maria Cantemir, fiica lui Dimitrie Cantemir, Ecaterina Cercheza, soţia lui Vasile Lupu, Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, Anastasia, soţia lui Gheorghe Ducă, Safta Boul, soţia lui Gheorghe Ştefan sau Elena Cuza.