Volumul oferă o mai profundă cunoaștere a dogmei euharistice în sine, deoarece așa cum susține el „chestiunea prefacerii sau a transpunerii Sfintelor Daruri, în Trupul și Sângele Domnului, nu este nicidecum o chestiune cosmologică, ci una hristologică. Ea se formulează și se rezolvă în limite și pe teren hristologic și anume, pe baza învățăturii despre Corpul Domnului, Cel pământesc și cel preamărit, Cel de până la Înviere și Cel de după Înviere”.
Mai presus de orice, Euharistia este o jertfã mântuitoare, ce se aduce „pentru iertarea păcatelor”. Aceasta însă nu istovește puterea jertfei lui Hristos, puterea Întrupării. Ea nu numai că reintegrează natura coruptă a lui Adam, ci și îndrumă către o nouă viață în Hristos. Ea dă omului natural, lui Adam cel vechi, puterea să devină neamul lui Hristos; îi dă putere pentru o nouă viață.
Sobornostia bisericii, adică unirea în dragoste – e Trupul lui Hristos complet, cuprinzând în același timp în sine însuși principiul conducător și ideal pentru frăția omenirii. În simplicitatea și copilărescul ei, s-a descoperit modest, lumii întâi în viața primitivă a bisericii, atunci când creștinii, proaspăt convertiți, au trăit în comuniune religioasã și în unitatea dragostei.