Într-o lume aflată în plin proces de globalizare, dar şi în schimbare continuă
şi profundă (subjugantă), de cooperare în mod inevitabil fructuoasă, dar şi de confuntare şi contestări parcă greu de depăşit, cu un număr tot mai mare de state care şi-au multiplicat şi diversificat relaţiile, dar între care se accentuează interdependenţa - mergându-se până la constituirea de grupări şi chiar contopiri de entităţi statale pe anumite segmente, cu o prezenţă notabilă, dar şi resimţită de comunitatea internaţională, a mecanismelor de cooperare - care sunt organizaţiile internaţionale, când datorită mijloacelor existente, s-au stabilit contacte, între oameni şi s-a dezlănţuit o circulaţie trepidantă pe tot globul pământesc; în acest cadru relaţiile diplomatice şi consulare se detaşează cu pregnanţă din ansamblul de relaţii, iar ambasadele şi consulatele sunt omniprezente în viaţa noastră.
Nevoia cunoaşterii, regula după care aceste relaţii se desfăşoară (Dreptul diplomatic şi Dreptul consular), devine acută şi depăşeşte cercul specialiştilor, fiind esenţiale în viaţa şi activităţile fiecăruia dintre noi; cunoştinţele din acest domeniu constituie o componentă substanţială din ceea ce se cheamă cultura generală civică a omului din era modernă.
Viaţa normală, pe care în mod legitim ne-o dorim şi protecţia de care avem nevoie sunt posibile doar dacă relaţiile diplomatice şi consulare se desfăşoară cu respectarea riguroasă a regulilor stabilite, iar la aceasta concură şi faptul că noi suntem bine informaţi despre posibilităţile de care dispunem în acest scop; larga informaţie cultivă opinia generală.
Dacă problematica diplomatico-consulară apare extrem de complexă, cu aspecte delicate şi implică stăpânirea subtilităţilor mai ales juridice din domeniul interstatal, cunoaşterea ei cât mai largă în rândul populaţiei este cu atât mai utilă în general, şi foarte interesantă pentru cercetători, studierea acesteia oferind nu numai răspunsuri de care avem nevoie, dar şi satisfacţia pe care o presupune cunoaşterea ca atare.