Eros si civilizatie

Satisfacerea neîngrădită a nevoilor instinctuale ale omului este oare compatibilă cu limitările impuse de progresul civilizaţiei? Lansată de Freud în celebrul text Disconfort în cultură (1930), întrebarea este reluată peste un sfert de veac de către Herbert Marcuse, eminent filosof din Şcoala de la Frankfurt. În vreme ce Freud oferă un răspuns pesimist, vorbind despre inevitabila subjugare a instinctelor umane de către societatea represivă, Marcuse întrevede o cale de îmblânzire a agresivităţii Civilizaţiei prin forţa unificatoare, vitală şi ludică a Erosului. Soluţiile de emancipare sugerate de către Marcuse au influenţat profund mişcările studenţeşti, ecologice, anticolonialiste sau de eliberare sexuală din ultima jumătate de secol. De aceea interesul pentru criticile sale trece dincolo de ştiinţele socio-umane, înspre toţi cei ce vor să înţeleagă mecanismele alienante ale „societăţii abundenţei".