Pierre Abélard a fost principalul teolog, logician şi filosof al secolului al XII-lea, dar şi un etician strălucit care a anticipat o mare parte din argumentele şcolii deontologice moderne. În cea mai cunoscută lucrare a sa, Ethica, Abélard se dovedește un gânditor în pas cu vremurile, care pornește de la exemple practice pentru a-şi motiva opţiunile etice și pentru a răspunde la întrebarea: „Ce este păcatul?” O întrebare-simptom, pentru faptul că spiritualitatea europeană pare a redescoperi tema socratic-augustiniană a întemeierii interioare a moralei. „Multe din actele noastre par rele fără a fi astfel în realitate, deoarece nu sunt precedate de o intenție rea!” – scrisese Papa Urban al II-lea, o exclamație sub semnul căreia se regăsește și cartea lui Abélard. De aceea, acesta argumentează căvaloarea morală a unei acţiuni este dată de intenţia care o animă.
„Scrisă după 1125, Ethica dă seamă nu numai despre o conştiinţă teofilosofică de primă mărire în veac (prin ştiinţă şi inteligenţă, putere şi pasiune de cuprindere într-o ordine sistematică: teologie, metafizică, logică, hermeneutică, prin diversitatea stilistică) (...) dar şi, poate că în primul rînd, de mentalul medieval într-o exercitare culturală de vîrf.”
Gheorghe Vlăduţescu