Eugen Lovinescu, Scepticul Mantuit - Volumul 2

La aproape 45 de ani de la prima apariție și ajunsă azi la a doua reeditare, după cea din 1996, E. Lovinescu, scepticul mântuit a lui E. Simion rămâne o sinteză monografică nedepășită. Ne putem da lesne seama de acest lucru fie și trecând în revistă toate celelalte cărți semnificative de până acum dedicate marelui critic. De la „revizitarea” încă dogmatică a lui N. Tertulian din E. Lovinescu sau contradicțiile estetismului (1959), recuperarea lui
Lovinescu a urmat mai multe trepte, în acord cu liberalizarea ideologică a epocii poststaliniste. Cele două volume-pledoarie semnate de Ileana Vrancea, E. Lovinescu, critic literar (1965) și E. Lovinescu artistul (1969), prefigurate timid de un studiu pe linie din Lupta de clasă (1962) și urmate de eseul simpatetic E. Lovinescu al cerchistului I. Negoițescu (1970, cu o continuare postumă în 1999) au reprezentat, la vremea lor, deschideri notabile; ele nu au însă nici anvergura, nici complexitatea, nici credibilitatea Scepticului…. Cea mai consistentă abordare ulterioară Scepticului…: E. Lovinescu sau antinomiile criticii de Florin Mihăilescu (1972) e un examen sistematic al criticii și ideologiei lovinesciene, dar lasă la o parte literatura de ficțiune și memorialistica, iar În jurul lui E. Lovinescu de Alexandru George (1975) va da, începând de la titlu, tonul mai multor abordări colaterale, de tip „în jurul”. Bref, primul examen critic al (cvasi)totalității scrierilor lui E. Lovinescu îi aparține lui Eugen Simion, care a dat un relief valoric complet al operei.