Europa centrala si tentatia federalismului

Daniel Citiriga ne propune o cercetare din unghiuri de vedere noi, cu care poti sau nu fi de acord, poti sa o accepti in intregime sau sa-i adaugi nuante sau com­pletari, dar careia nu poti sa nu-i recunosti imediat gradul ridicat de inedit si originalitate.prof. univ. dr. Ioan ChiperIn primul sau numar din toamna anului 1926, revista pra­ghe­za de limba franceza „L`Europe Centrale”, publicata cu spri­jinul Ministerului de Externe cehoslovac, dadea un verdict amar unui concept ce framantase puternic Europa: Mitteleuropa a murit!. O noua Europa Centrala se contura, de aceasta data sub aus­picii franceze sau cu alte cuvinte Mitteleuropa devenise L`Europe Centrale. Aceasta atitudine, simbolica la nivel cultural, adu­cea si o intrebare fundamentala, pe linie logica: daca Mitteleuropa ur­ma a fi o constructie de tip federal, Europa Cen­trala prelua mo­delul? Inca din Cuvant inainte, redactorii aceleiasi re­viste afir­mau ca „scopul nostru esential este de a face cunos­cute popoa­rele Europei Centrale si de a lucra, dupa modestele noastre pu­teri, la apropierea lor”[1]. In fapt, Europa Centrala inter­belica era una cu totul noua, caracterizata de conceptul de auto­de­ter­mi­nare, de statul national si de obsesii precum securitatea co­lec­ti­va, revenirea puterii germane sau revenirea la statu-quo-ul ante­belic. Pornind de la aceste premise, am considerat oportuna aple­carea asupra unei probleme punctuale care a framantat aceasta re­giune pe intreaga perioada interbelica: federalismul. Desi une­ori era considerat un concept perimat, anacronic, problema fe­derala in Europa Centrala a fost si ramane una prioritara pentru de­mantelarea istoriei acestei regiuni. Practic, neinte­legerea importantei problemei federale, din perioada inter­be­lica, ridica dificultati in explicarea hartii Europei Centrale dupa caderea Cortinei de Fier. Din acest punct de vedere, perioada comunista s-a dovedit a fi un segment de pauza, nu o incheiere definitiva a provocarii statului national din perioada interbelica. „Disputa cra­timei” si apoi „divortul” cehoslovac sau dezmem­bra­rea Iugoslaviei, in anii `90, sunt cele mai relevante exemple in acest sens, in timp ce subiecte precum autonomia comunitatii ma­ghia­re din Transilvania suscita inca dispute pe scena politica si in ran­durile opiniei publice din Romania, si nu numai..