Al doilea roman al lui Adrian Chivu este un adevărat basm postmodern, în care noua Cenuşăreasă e prostituată într-un WC public dezafectat, iar prinţul salvator, un mic extraterestru dedat la juisarea contra cost. O carte originală şi cuceritoare.
„Ceea ce numim anormalitate se naşte datorită încăperilor înguste; privindu-le şi explorându-le, ne putem da seama că, dacă ne apropiem suficient de acestea, toţi, dar absolut toţi, suntem anormali. E o concluzie care se poate citi în Mateiu I. Caragiale, în Blecher, în Simona Popescu sau în Adrian Chivu.“
Péter Demény