„La această oră, Ioan Pintea are deja o recoltă semnificativă de poezie ce-l individualizează în peisajul liricii româneşti actuale.
Pe pragul dificil dintre solicitările unui univers tot mai dramatic laicizat şi evlavia trăită şi practicată ca oficiant al altarului, el propune, cumva «la mijloc de rău şi bun», o soluţie de echilibru, de armistiţiu, după ce traversase terenul mult accidentat al datelor vieţii imediate, surprinse în stare de tensiune cu vizatele şi prescrisele Reguli.” (Ion Pop)
Prefață de Ion Pop