Spre deosebire de prietenul si contemporanul sau Jean Paul Sartre, Boris Vian (1920-1959) nu s-a luat niciodata in serios. Inzestrat cu o extraordinara imaginatie si o usurinta de a scrie remarcabila, Boris Vian, inginer prin formatie, a avut cele mai diverse profesii si hobby-uri: traducator, saxofonist intr-o orchestra de jazz, reparator de masini vechi, actor de film, cantaret de cabaret, director executiv la Compania Philips, scriitor de romane, nuvele, poeme si piese de teatru. Scriitorul a detestat intotdeauna birocratia si ierarhiile sociale, religiile organizate si armata, orice forma de inregimentare in viata publica sau cea privata. A devenit celebru datorita romanului Spuma zilelor, „cel mai sfasietor roman de dragoste din literatura contemporana“, dupa expresia lui Raymond Queneau.
Pe 23 iunie 1959, Boris Vian a murit din cauza unui stop cardiac, in timp ce asista la proiectia filmului adaptat dupa cartea sa J’irai cracher sur vos.
In august 1946, Boris Vian a scris in cincisprezece zile J’irai cracher sur vos tombes, (Am sa scuip pe mormintele voastre) un roman despre care a pretins, cu complicitatea editorului sau, ca ar fi tradus din engleza. Cartea era semnata de Vernon Sullivan (autor american) iar numele lui Vian figura ca traducator. Editorul Jean d’Halluin (Editions du Scorpion) care era in cautarea unui best-seller american, a aflat in aceasta carte a unui autor fictiv un asemenea succes de piata, incat l-a implorat pe Vian sa mai scrie o continuare. Vian a mai scris inca doua asa-zise romane „americane“semnate Vernon Sullivan, iar Femeile nu-si dau seama (Elles se rendent pas compte) este unul dintre acestea.