În ciuda suferinţelor pe care partizanii din Apuseni, Făgăraş şi Maramureş le-au provocat, lupta şi curajul lor au zguduit frica, indolenţa şi starea de hibernare a unui popor care, de cele mai multe ori, în locul demnităţii şi înfruntării istoriei alege suferinţa, răbdarea, aşteptarea. Am străbătut nu o dată drumurile acestor personaje tragice, înşelate grosolan şi de cei pe care i-au iubit şi de cei pe care i-au urât. Şi le-am străbătut cu nişte zeci de ani înaintea actualilor cercetători, când riscurile de a te întâlni cu şi de a scrie despre asemenea luptători erau neînchipuit de mari. Nu spun toate acestea ca să mă mândresc, ci pur şi simplu mărturisesc cum s-a întâmplat. Asta şi pentru că atunci, în acei ani, nu am tăcut toţi, aşa cum au tăcut cei ce astăzi ne mustră.