Vezi mai multeÎn secolul al XVIII-lea, orice abatere de la normalitate îți putea transforma viața într-un adevărat calvar.
Noua carte a lui Guillermo Arriaga spune poveștile celor marginalizați, dar și ale celor care și-au dedicat viețile înțelegerii și salvării lor.
„Ființe stranii” ne invită să privim acolo unde societatea nu ar vrea să privim și să descoperim speranță și omenie, acolo unde societatea ne spune că vom găsi doar disperare și cruzime.
Rezumat
„Nu era un animal, poate nici chiar o ființă umană. Arăta ca un înger frânt, pierdut, ignorat.”
În Anglia anului 1781, William Burton, un tânăr nobil, trăiește o întâlnire stranie a cărei intensitate îi va marca și schimba viața. Hotărât să aducă alinare celor pe care lumea nu îi considera ființe umane, William pornește într-o călătorie dificilă pentru a studia și a dobândi cunoștințele medicale de care avea nevoie pentru a-i ajuta pe cei renegați de societate: oameni-lup, albinoși, femei cu două capete.
Prietenia, dragostea și hotărârea vor deveni aliații săi împotriva unei lumi bizare și crude, unde adevărata diformitate se ascunde adesea în gândurile și inimile unor oameni în aparență normali.
O poveste despre putere, frică și umanitate, și despre cât de înfricoșătoare poate fi uneori normalitatea, acest roman ne invită să descoperim poveștea neștiută a ființelor stranii și să îi privim cu mai multă empatie pe cei marginalizați și diferiți.
„O narațiune superbă... captivantă și plină de profunzime. Guillermo Arriaga poate provoca orice, dar nu indiferență. Un portret minunat.” - Roxi
Fragment din carte
„Am mai făcut un pas spre siluetă, era o ființă umană sau cel puțin așa părea, era dezgolită, legată de un stâlp, avea mâinile încleștate, pieptul contractat, curbura spatelui ca și cum ar fi fost al unui câine sfrijit, pe pielea sa transparentă se iveau vene albăstrui, simțindu-mi prezența, s-a întors spre mine, mi-a fost frică, nu știam dacă m-ar putea mușca, am dat înapoi, « din ce motive e aici? », l-am întrebat pe Peter, « uneori, din femeile din satele noastre se nasc astfel de progenituri, nu le lăsăm să moară fiindcă nu știm dacă este sau nu păcat, nici măcar preotul nu știe, și, fiindcă avem îndoieli, sunt crescute printre animale », m-am îngrozit, nu știam dacă ființa aceea gândea, dacă avea emoții, dacă poseda vreun limbaj.” – Ființe stranii