Licentiat in Filosofie si Litere al Universitatii Complutense din Madrid, scriitorul spaniol ALBERTO MÉNDEZ (1941-2004) devine cunoscut odata cu publicarea unicei sale carti in proza: Floarea-soarelui oarba (2005). Valoarea lucrarii este confirmata de numeroasele premii obtinute: in anul 2002 - Premiul International pentru nuvela Max Aub (cu una dintre povestirile care alcatuiesc volumul); 2004 - Premiul Setenil; 2005 - postum, Premiul Criticii si Premiul National pentru Proza.
Aceasta carte este o intoarcere la istoriile reale postbelice pe care le-au povestit in soapta naratori care nu voiau sa spuna povesti, ci sa vorbeasca despre prietenii lor, despre rudele lor disparute, despre absente de neinlocuit. Sunt istorii ale timpului tacerii, cand ti-era teama ca cineva sa stie ca stii.
Patru istorii, subtil intretesute, relatate in acelasi limbaj, dar cu stilurile proprii ale naratorilor diferiti, care scot in evidenta, pe rand, adevarata protagonista a acestui roman: infrangerea.
"O carte exemplara despre consecintele Razboiului Civil. Contribuie, prin cea mai arzatoare sarguinta literara, la o normalizare nefalsificata a mostenirii noastre istorice." Francisco Solana, El País