Înainte de a fi un autor, şi încă unul important, Horia Gârbea e un personaj inconturnabil al vieţii literare româneşti, manifestându-se în diverse roluri – de ideolog al promoţiei nouăzeci, de animator cultural, de scenarist la ProTV, Prima TV, Naţional TV, de realizator de emisiuni la TVR Cultural etc., într-un cuvânt de „om-orchestră” (Alex Ştefănescu) –, pe care le interpretează cu brio, fără a uita de scris. Textele ce-i ies de sub mouse seamănă întru totul cu acest „computer cu talent” (Daniel Cristea-Enache), fiind la fel de joviale, simpatice, sclipitoare, dar şi vitriolante.
Recentul său volum de proză scurtă – Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov, Limes, 2010 – este rodul unui minulescian cu şcoală la Ion Luca Caragiale, de unde şi dimensiunea sentimentală a textelor, trecută însă printr-un filtru acid. De bună seamă, câtă compasiune se degajă din nuvela Articolul 69, unde un ministru de Interne e silit de chiar nevastă-sa să se afişeze cu o fufă („Fii scandalos, că d-aia eşti persoană publică. (…) Treaba ta e să îţi faci imagine că nu te mai votează nimeni dacă nu apari”), iar preşedintele se lasă prins într-un OZN („Un uter, gândi preşedintele. E o scobitură anatomică îngheţată într-o clipă. Noi suntem feţii. Făţii? îşi calculă el expresia.”), ca pentru a izbăvi ţara de… persoana sa: „Aşa că mai bine că să duse. Înţelegeţi dumneavoastră!”
Emilian Galaicu-Păun