Hannah Arendt spune că nu vrea să fie „filosof de profesie”, astfel cum cu ironie vorbea Kant despre gânditorii cu metodă. Șestov vede în Pascal gânditorul suferind, ce își găsește „certitudinea” în suferință și chin. Acestea sunt cele două extreme între care un „pârlit” de gânditor ca mine poate să-și găsească locul. La fel și gândurile cuprinse în această carte. Între o gândire care „cântă de coerență” și una care „geme de durere”, totdeauna am ales profunzimea durerii decât comoditatea coerenței.
Cu un titlu extrem de prietenos, care nu lasă să se deducă din multitudinea și complexitatea problematicilor abordate pe parcursul secțiunilor și capitolelor sale, „Gânduri pe aripi de fluture” este un volum care își propune să disece - și, chiar mai important, să explice, prin exemple de tot felul, de la cele cu aplicabilitate în domeniu până la cele ale căror corespondent se poate găsi în viața de zi cu zi a oricui - noțiuni ce țin de funcționalitatea statului per ansamblu și, mai mult, a acestuia în raport cu politica și politicile, cu dreptul și oamenii - atât ca mulțime de cetățeni, cât și cu referire la individ și la unicitatea acestuia în stat.