Vezi mai multePracticanţii Zen obişnuiesc să mediteze asupra unor afirmaţii paradoxale. O astfel de străvechea problemă zen este aceea a gâştei crescută de mică într-o sticlă. În timp, gâsca devine suficient de mare încât să nu mai stea confortabil în sticlă, iar problema care se pune este cum scoatem gâsca afară fără să spargem sticla şi fără să vătămăm gâsca? Pornind de la această situaţi Osho are prilejul să ne vorbească despre lume şi despre viaţă în stilul lui caracteristic, amestecând profunzimi nebănuite, umor şi întelepciune pură.
Conştiinţa ta este întotdeauna liberă, este chiar libertatea. Problema apare atunci când vrei să o prinzi. Mintea este cea care încearcă să prindă ceva mai presus de puterile ei. Iluzoriul nu poate prinde realul, nici realul nu poate prinde iluzoriul, ţine minte aceasta. Iluzoriul nu poate prinde nimic pentru că nu există; realul nu poate prinde iluzoriul pentru că nu ai cum să prinzi o iluzie. Pur şi simplu nu este.
Iluminarea nu este la fel de uşor de avut, aşa că din ce te străduieşti mai mult s‐o dobândeşti, din aceea devine mai puţin posibilă. Nu poţi prinde iluminarea în pumn. Dar o poţi ţine între palmele deschise; acesta este modul în care o poţi avea. În palmele tale deschise poţi ţine tot cerul, toate stelele, întreaga existenţă; dacă strângi pumnul, nu mai este nimic. Cu cât îl strângi mai tare, cu atât mai puţin posibil este să rămână ceva acolo. Iluminarea se dobândeşte cu palmele deschise, fiind relaxat, calm şi tăcut în adâncul fiinţei tale.