Acum aproape două sute de ani, profesorul de literatură Frederic-Guillaume Bergmann de la Universitatea din Strasbourg, cetățean al imperiului francez în prima parte a vieții și german în a doua, specialist în teologie și literaturi străine, un erudit iubitor de istorie, a publicat această carte unică în felul ei, în care vrea să demonstreze un fenomen istoric cu instrumente etnografice, fără prea multe argumente istorice, bazându-se cu precădere pe o intuiție născută din constatări lingvistice.
Acest fenomen istoric este predominanța antică a geților asupra popoarelor pe care le-au întâlnit, speța din această carte fiind extrem de amplă, formată din germani, suedezi, norvegieni, danezi, islandezi, ca să ne oprim aici cu enumerarea. Dacă ne mai gândim și la profunzimea abordării autorului care îi consideră pe sciți și pe geți așa-numiții strămoși ai nordicilor din punct de vedere social, moral, intelectual, spiritual și religios, ne dăm imediat seama de importanța demersului auctorial ce ni se propune.