Turismul este astăzi o forţă economică majoră la nivel mondial, a cărei dezvoltare poate aduce cu sine numeroase efecte, atât negative, cât şi pozitive. El nu poate fi privit ca o simplă tranzacţie economică sau ca un set de activităţi izolate de mediul înconjurător şi de populaţiile gazdă. Practica demonstrează din plin acest lucru, iar literatura de specialitate acordă o din ce în ce mai multă atenţie acestor efecte: fie că se mulţumeşte să constate, fie încearcă să găsească soluţii pentru o armonizare a intereselor economice, socio-culturale şi ecologice ale tuturor stakeholderilor; aceasta este de fapt esenţa dezvoltării durabile în turism.
Numeroase ghiduri, coduri de conduită, strategii, recomandări sau reglementări sunt oferite guvernelor, administraţiilor locale, companiilor, micilor întreprinzători din turism şi turiştilor înşişi, cu scopul de a educa, forma, promova un comportament responsabil faţă de mediul înconjurător şi comunitatea locală, din efortul organismelor internaţionale sau chiar al organizaţiilor non-profit care luptă pentru acest deziderat. Termeni precum „dezvoltare durabilă”, „etică”, „responsabilitate socială”, „bune practici” sau chiar unele sintagme consacrate internaţional cum ar fi „nature based tourism” ori „community based tourism” sunt tot mai des vehiculaţi de specialişti.
A vorbi astăzi despre „bune practici” în turism este o provocare pe care o acceptă mulţi autori. În acest context se situează şi cartea de faţă, a doamnei Gianina Buruiană, doctor în economie. Mai mult decât atât, a lega experienţa internaţională de cea a ţării noastre, pe tema durabilităţii si a bunelor practici în turism, reprezintă o încercare grea şi, în acest caz, reuşită.