Vezi mai multeJean-François Briant (Ernest) este sculptor. Mireille Crétinon (Pauline) şi Catherine Stoessel (Anne) sunt pictoriţe. Trăiesc şi lucrează împreună în Franţa, împărţindu-şi timpul între Normandia şi Paris.
Anne, Pauline şi Ernest s-au cunoscut când erau studenţi la Facultatea de Arte Plastice şi aveau 20 de ani. De atunci, au decis, atât din motive ideologice, cât şi din motive erotice, să constituie un trio. De mai bine de 20 de ani trăiesc o pasiune răscolitoare şi au împreună doi băieţi.
Această carte reprezintă relatarea directă şi incomodă a unei poveşti reale de dragoste considerată în mod normal imposibilă. Lipsită de orice intenţie de prozelitism, "mărturisirea" de faţă şochează prin amestecul de sinceritate, îndoială şi erotism pe care îl transmit protagoniştii acestui ideal de iubire considerat un tabu fundamental al moralei occidentale.
Paradis sau Infern?
Cine ştie…
În iubire, suferinţa şi plăcerea nu se despart aproape niciodată…
Din roman:
[…] Pauline: "În dragoste nu faci economie. Trei iubiri sunt mai bune decât una."
Ernest: "De două ori şi o dată. Aş putea să le dau şi uneia şi celeilalte tot atâta dragoste? Le iubeam în mod diferit, ceea ce era normal având în vedere că şi ele erau foarte diferite şi exact asta mă excita în această dragoste cu două viteze şi trei capete. Şi în plus, răspunderea nu cădea toată asupra mea, de vreme ce şi ele se iubeau între ele."
[…] Anne: "Îmi este greu şi astăzi, după atâta vreme, să descriu ce s-a petrecut de fapt în prima noastră noapte de dragoste în trei. Primul lucru care îmi vine în minte este acel sentiment de tandreţe şi de atenţie profundă pentru celălalt. Şi de delicateţe, de respect reciproc. Multe lucruri îmi scapă, e ca un mister. Dar mai ales o imagine mi s-a întipărit în memorie: noi trei aşezaţi în genunchi în cerc, pe pat. Gurile, buzele ni se amestecă; este o senzaţie de fuziune intensă, inexprimabilă; nu mai ştiu cine este cine; dar îmi place totul."