Fiii mei, smeriți-vă! Iubirea cea adevărată a lui Hristos este frământată cu smerenie.
Când ne facem voia noastră proprie, când ne îndreptățim pe noi înșine, să știm că suntem grav bolnavi de mândrie și de îngâmfare.
Niciodată nu vom reuși nimic frumos și important dacă nu vom călca în picioare „egoul” nostru. Osândirea de sine, înaintemergătoarea smereniei, ne ajută foarte mult ca să ajungem încet-încet, la preafrumoasa smerenie. Smerenia îl face vrednic pe omul cel mic și insignifiant de vederea lui Dumnezeu.
Vă doresc din tot sufletul și fără încetare să vă învredniciți de această preafrumoasă virtute.
Rugați-vă, vă rog, și pentru mine, părintele vostru cel de trei ori nevrednic, căci ceea ce vă învăț eu prin faptele mele este doar mândrie și de aceea sunt de plâns.
Și fiți curajoși, cu nădejdea în viața veșnică! Amin.
Cel sărac cu duhul,
părintele vostru, Efrem
Aceste sfaturi concise și pline de bucurie duhovnicească sunt preluate din scrisorile lui Gheronda Efrem Filotheitul către fiii lui duhovnicești și oferă o hrană potrivită și de mare folos pentru monahii și pentru credincioșii care duc lupta cea bună, pentru a bineplăcea lui Dumnezeu și pentru dobândirea mântuirii lor.